Stau pe canapea și privesc un film interesant. Unul care mi-a fost recomandat de o prietenă, nu îi mai știu numele, dar pare bun. La 22.30 simt nevoie de a ronțăi ceva. Mă ridic și mă duc la sertarul cu dulciuri al puștilor mei. V-am spus că eu am, de fapt, două ego-uri? Una este Maya, adică eu, cea care toată ziua își înfrânează dorința de o ronțăi, de a-și îneca amarul în ceva dulce. Iar seara apare Cealaltă Maya, pentru că cea adevărată se duce la culcare o dată cu cei mici.

Simt că seara sunt infractorul cel mai dorit, cel care a încălcat toate legile scrise ale dietelor. Dintr-o dată uit toate obiectivele mele legate de greutate, uit promisiunile de slăbire pe care mi le fac la fiecare început de săptămână. Și jur că de mâine chiar voi face totul să fie bine, dar chiar și mâine tot asta voi face. Și pregătesc mental un alt set de linii directoare pentru ziua următoare sau pentru cealaltă săptămână. Uneori mă minunez de acest comportament ciclic. Vreau să mă opresc. Dar cum?

A doua zi dimineață încerc un miracol. Mă uit cu frică, dar și uimită la cântarul din baie. Uneori îmi spun singură, pentru a mă încuraja desigur, că poate sunt bateriile de vină. Că nu le-am schimbat niciodată, și cred că îl avem de vreo trei ani. Caut mii de scuze, dar el arată o greutate mai mare. Astăzi mă voi mulțumi cu ceaiul verde, îl locul acelui cappucino, cu o salată în locul unei pizza, o gură de apă în locul unui ecler.

La urma urmei, cum să fiu o dulce dacă renunț la zahăr?

Verific și caut diverse rețete, dar majoritatea nu prea îmi satisfac gusturile. Și mai au și ingrediente pe care nu știu de unde să le iau, iar altele au nevoie de mult timp de preparare. În plus, doamnele care sunt pricepute în dulciuri, de ce s-au specializat? Ele cum reușesc să facă față? Se pare că orice nenorocită de înghețată mă chinuie, dar gustul acela de mango nu se compară cu nimic.

Mă uit în oglindă. Cred că îmi place așa cum sunt. Încerc oare să arăt mai bine pentru cineva special? Se poate. Deși nu mi-a cerut niciodată să mă schimb, am sentimentul că ar trebui să fac asta. Dar dacă nu pot? Sau poate că nu vreau…

De fapt, cred că încercăm să ne potrivim în fiecare dimineață cu acea imagine perfectă pe care o privim. Până atunci, hai să mai căutăm ceva dulce. Pentru a fi o dulce!