Este ora 16.00. tocmai am ajuns acasă. Îmi întind spatele. Sunt obosită. Ultima zi de școală. Fiind profesoară de fizică, tocmai mă declar în sfârșit în vacanță. Un an greu, amețitor și pentru mine, dar mai ales pentru elevi. Om vedea cum o să fie în toamnă, până atunci mai am o vară de trecut. O vacanță. Mă revigorez, verific mesajele din telefon, puțin scroll de Facebook și momentul în care Vlad, băietul meu, vine de la fotbal. Prima frază pe care o aud – Mi-e foame!.

În ultimul timp intru în bucătărie cu un sentiment ciudat. Cred că este unul de dezgust. Nu sunt dornică de a găti, iar să strâng apoi vasele, să las totul lună pentru dimineață începe să fie o corvoadă. Chiar așa o simt. Dar de ce? Gătitul pentru băieți a fost tot timpul o plăcere, un fel de a testa de fiecare dată ceva nou. Mereu le plăceau delicatesele pe care le pregăteam, iar chicotelile lor, furatul a ceva din farfurie pentru a gusta mă distrau. Acum nu. Încercam să învăț tot timpul ceva nou, urmăream bloguri, video. Acum nu.

Deci, ce s-a schimbat?

Zilele trecute am aflat și răspunsul. Vlad a avut la literatură o temă pentru câteva săptămâni. Să citească o carte și să noteze într-un jurnal zilnic cât a citit, ce l-a fascinat, ce l-a dezgustat, i-a produs milă, panică. Mi s-a părut interesantă ideea, chiar și lui i s-a părut cool, cu atât mai mult cu cât el citește. Spre deosebire de alți colegi de-ai lui, el citește și chiar îl văd seara sau uneori și în diminețile de weekend citind. Bine, și pe telefon sau la jocuri în rețea cu colegii de clasă.

Oricum, după primele două zile de notat Vlad a început să urască această rutină zilnică. Atunci am realizat că de fapt a intervenit obligația de a face același lucru în fiecare zi, indiferent dacă îți place sau nu, te face să urăști chiar și lucrurile care te pasionează. Lipsa libertății de a alege atunci când vreau să gătesc m-a făcut să urăsc gătitul.

Oare pot angaja un bucătar, acum că am aflat care este problema? În viață totul este bine doar până când alegi să faci. Apoi, încet-încet începe să devină o povară când trebuie să începi să faci. Dar voi face…